RASE, LINII SI VARIETATI
Grupele de animale din cadrul diferitelor specii domestic sunt impartite in rase. Etimologia cuvantului “rasa” , dupa unii autori, vine de la cuvantul neolatin”haracium” si desemna o grupa de animale. Expresia de “razza”, o intalnim pentru prima data in limba latina si reprezenta o grupa de animale de herghelie. Mai tarziu, prin anul 1600 intalnim cuvantul “race”, in limba franceza si se refera , in sens figurat, la o tulpina sau prasila de vite, avand provenienta din cuvantul latinesc “radix”. Mai tarziu, unii autori englezi dau acelasi sens cuvantului frantuzesc, el intalnindu-se si in germana, “rasse” si facand referire la o grupa de cai.
O grupa de animale, trebuie sa indeplineasca cateva conditii de baza pentru a putea fi considerata o rasa. Printre aceste conditii se numara originea lor comuna precum si anumite caracteristici morfologice si fiziologice care sa le reprezinte si sa le deosebeasca de alte grupe ale aceleeasi specii, totodata ele transmitandu-se la descendenti.Indivizii unei rase trebuie sa aiba si anumite aptitudini asemanatoare. O rasa trebuie sa contina un anumit numar de indivizi, acesta fiind suficient de numeros pentru a nu fi obligati sa folosim imperecheri inrudite sau sa se apeleze la infuzii din alta rasa. Nu in ultimul rand indivizii unei rase trebuie sa fie raspanditi pe un anumit teritoriu, care poate fi atribuit locului de origine.
Din punct de vedere zootehnic, rasa reprezinta o grupa de animale domestice din aceeasi specie, care au origine comuna si anumite insusiri morfologice si fiziologice ereditare asemanatoare, formate in aceleasi conditii de mediu artificiale si naturale.
Formele domestice de animale, sunt considerate subspecii ale speciilor salbatice din care provin, rasa fiind astfel o subdiviziune a subspeciei. Rasele s-au format datorita procesului de domesticire si sunt influentate de anumiti factori naturali sau artificiali. In aceste conditii, datorita specializarii lor, au aparut rase noi care sunt rezultatul incrucisarii dintre alte rase deja existente.
Caracterele morfologice si fiziologice, precum si anumite aptitudini care definesc indivizii unei rase si o deosebesc de alta, poarta numele de caractere de rasa. Aceste caractere de rasa trebuie sa se transmita constant de la o generatie la alta, ele putand fi imbunatatite prin selectia artificiala.Deasemenea aceste caractere de rasa ne ajuta sa stabilim apartenenta la o rasa a anumitor indivizi carora nu le cunoastem originea.
Caracterele morfologice ale unei rase se refera in principal la aspectul exterior, la conformatia corporala sau la anumite particularitati ale zonelor corporale .
Caracterele fiziologice ale unei rase sunt legate de functiile diferitelor organe si aparate, ele avand o importanta mai mica in diferentierea raselor, fiind mai importante din punct de vedere economic.
Rasele de animale se clasifica dupa mai multe criterii, cum ari fi : anatomice ( dupa forma si marimea anumitor regiuni corporale), talie si greutate, culoarea pielii sau a parului, dupa origine,importanta economica sau criteriul zootehnic-care este cel mai important -impartind rasele in :rase naturale, rase perfectionate si rase intermediare.
Caracteristicile esentiale ale unei rase sunt omogenitatea si stabilitatea. Astfel descendenta unor indivizi va fi asemanatoare cu genitorii atunci cand conditiile de mediu in care ei cresc sunt asemanatoare cu acelea in care au crescut si parintii lor. In timp mai indelungat,omogenitatea si stabilitatea raselor se poate schimba, in functie de tipul selectiei, precum si de influenta mediului.
In ceea ce priveste omogenitatea unei rase, constatam ca indivizii care o compun sunt asemanatori din punct de vedere morfologic-respectand caracterele generale de rasa, dar nu sunt identici, existand grupe de indivizi care au anumite particularitati proprii si care ii deosebesc de alte grupe ale aceleasi rase. Constatam astfel ca in cadrul raselor exista anumite subdiviziuni care o alcatuiesc. Acestea sunt : varietatea, linia si familia.
Varietatea : este o grupa de animale dintr-o anumita rasa, care , pe langa insusirile comune tuturor indivizilor din rasa respective, prezinta si o serie de particularitati care le deosebesc de celelalte varietati din interiorul aceleasi rase. Termenul de varietate se poate referi la mai multe aspecte. Astfel putem avea varietati regionale ale unei rase, varietati de culoare, dar poate face referire si la o grupa de animale care se mentine prin amestecul unor rase diferite.
Linia : poate avea mai multe semnificatii.
Linia de sange- ne indica descendentii masculi a unui reproducator valoros
Linia consangvina- este un grup de indivizi obtinut din imperecheri inrudite repetate, timp de mai multe generatii
Linia zootehnica- reprezinta o grupa de animale din cadrul unei rase sau varietati, create prin interventia directa a omului. Ea provine dintr-un stramos comun, cu care seaman prin unele calitati productive principale, calitati care sunt oarecum diferite de ale altor linii din aceeasi rasa.
Datorita faptului ca linia joaca un rol important in munca de ameliorare a raselor, este o subdiviziune a rasei mai importanta decat “varietatea”. Fondatorii de linii, sunt exemplare din ambele sexe si au la baza un reproducator de exceptie.
Familia: este considerata o grupa de animale, strans inrudite, provenind dintr-un stramos comun, care cuprinde un numar restrains de generatii, de obicei fiii si nepotii progenitorului
Genotip: 1. Totalitatea materialului genetic pe care un organism il primeste de la parintii sai si il transmite la descendentii sai; 2. Totalitatea materialului genetic continut in fiecare celula care alcatuieste un organism; 3. Perechea sau perechile de gene alelice care coordoneaza aparitia unui caracter. Daca cele doua gene care alcatuiesc perechea de alele sunt identice in privinta efectului pe care il produc atunci genotipul este homozigotic sau homogametic. Daca cele doua gene alelice au efecte diferite atunci genotipul este heterozigotic sau heterogametic
Fenotip: reprezinta rezultatul interactiunii dintre genotip si mediu. Cuprinde ansamblul caracterelor morfologice, fiziologice, biochimice, psihologice etc. ale unui individ , acumulat in procesul dezvoltarii individuale a organismului. Fenotipul este determinat de baza sa ereditara si de conditiile concrete de mediu.
Acestea sunt cateva aspect care au fost tratate din punct de vedere zootehnic, incercand sa lamureasca anumiti termeni folositi in legatura cu rasele de animale.
In cele ce urmeaza, vom incerca sa aducem unele lamuriri cu specific columbofil, a ceea ce inseamna o rasa precum si prezentarea conceptului de standard.
Conceptele de rasa,linie sau varietate prezentate mai sus au un inteles general,utilizarea lor fiind acceptata in cazul tuturor animalelor crescute de om si nu numai.Din punct de vedere al cresterii porumbeilor,avandu-se in vedere desele si marile confuzii legate de aceste concepte,este necesara clarificarea acestora in scopul evitarii perpetuarii utilizarii lor in sensuri dincolo de acceptiunea lor fireasca si stiintifica,totodata.
In primul rand,vom face referire la notiunea de rasa.Asa cum este definita si mai sus,aceasta reprezinta un grup de populatii de pasari,caracterizate prin insusiri comune de ordin morfologic si fiziologic,fixate ereditar.Expresia “fixate ereditar” nu poate fi inteleasa altfel decat prin aceea ca in cadrul unei rase de porumbei acele insusiri comune,fie ca e vorba de caracterele morfologice,fie ca vorbim de insusirile fiziologice,se transmit de la o generatie la urmatoarea,fara a exista variatii mari.Sigur ca intotdeauna pot exista,cu titlu de exceptie,situatii in care sa ne intalnim cu anumite caractere diferite la descendenti,dar cum rasele de porumbei domestice sunt rezultatul unei selectii artificiale,facute de om,acestea se pot corecta foarte usor in scopul mentinerii caracterisiticilor specifice rasei.In scopul delimitarii raselor de porumbei intre ele,exista instrumentul numit standard de rasa.Acesta prezinta intr-un mod cat se poate de fara echivoc caracteristicile fiecarei rase in parte,in asa fel incat sa nu poata exista confuzie intre acestea.Despre standard,mai in detaliu,ceva mai jos.
In stransa legatura cu conceptul de rasa avem ceea ce se cheama fenotip.Conform definitiei de manual,fenotipul reprezinta ansamblul caracterelor morfologice,fiziologice,biochimice,etc ale unui individ si el este determinat de o baza ereditara si de conditiile de mediu.In atare conditii este o mare prostie sa afirmi,asa cum am observat ca se vehiculeaza pe alocuri,ca o rasa poate avea mai multe fenotipuri.Sau,si mai rau de-atat, sa se confunde notiunea de fenotip cu aceea de colorit al penajului.In locul expresiei “rasa X fenotip Y”care e profund gresita se poate spune,fara a se gresi in vreun fel, “rasa X varietatea Y”.
In contextul discutiei despre notiunea de rasa se cuvin a se face si cateva precizari legate de denumirile raselor.Regula traditional utilizata in denumirea raselor romanesti a fost in stransa legatura cu zona de origine sau de crestere,cu abilitatile de zbor si,nu in ultimul rand,cu coloritul penajului porumbeilor.In mare,cerintele standardelor actuale,prevad cam aceleasi conditii in titulatura raselor,care trebuie sa fie in legatura cu abilitatile lor de zbor/joc si cu zonele de origine sau de crestere.In plus exista cerinte legate de originalitatea titulaturii,in scopul de a nu se crea confuzii cu rase deja existente.Originalitatea denumirii a fost o conditie care s-a pus atat la omologarea de rase noi cat si la varietati noi in cadrul raselor deja existente.De exemplu,sintagma “de tip vechi” care s-a dorit a fi folosita in denumirea unei rase nou omologate nu se justifica din mai multe motive.Intai de toate ca respectiva denumire nu e deloc originala predispunand la confuzie si fiind total imprecisa,apoi, nu reflecta sub nicio forma legatura cu zona de crestere predominanta iar peste orice alt motiv, exista o alta denumire,cu adevarat originala,care a mai fost folosita si in trecut pentru respectivii porumbei.Titulatura cea mai potrivita pentru o rasa este aceea care cuprinde chintesenta rasei in cauza.
In al doilea rand,in cadrul raselor de porumbei se pot diferentia anumite linii.Pentru a evita folosirea inadecvata a sensului acestei notiuni de “linie” in cadrul rasei,trebuie sa dam sensul corect al acesteia.Astfel,despre linie se poate vorbi atunci cand punem in discutie un grup de indivizi avand in ascendenta un exemplar avand calitati specifice rasei la un nivel deosebit.Atat notiunea teoretica si deopotriva,practica,ne arata ca putem vorbi despre o “linie” in cadrul unei rase doar atunci cand grupul de indivizi care o formeaza prezinta,in medie,calitati specifice peste media rasei din care face parte.Si pentru ca rasele de porumbei sunt atat de diferite intre ele,acea medie a calitatilor in raport de care se evalueaza o linie aparte este si ea in concordanta cu specificul fiecarei rase in parte.Prin
urmare.ca si concluzie asupra acestui aspect,putem spune ca despre linie in cadrul unei rase putem vorbi doar atunci cand sunt indeplinite conditiile precizate mai inainte.Desigur ca “liniile” de porumbei sunt rezultatul muncii de selectie a unui crescator sau altul,dar aceasta notiune sau denumire,in practica,trebuie sa fie legata de un rezultat concret care sa indeplineasca cerintele mentionate mai sus.Unii porumbei nu devin linia “X” doar pentru ca apartin crescatorului “X” ci doar daca ei intrunesc acele calitati care,in medie,depasesc media calitatilor rasei in general.Notiunea de “linie” se limiteaza doar la anumite grupuri restranse de indivizi avand calitatile comune precizate mai sus si nu are cum se substitui unei rase in ansamblul ei.
In al treilea rand trebuie clarificata notiunea de “varietate in cadrul rasei”.In legatura cu acest aspect lucrurile sunt cat se poate de clare,doar ca din pacate,notiunii i se da,in practica si in limbajul comun al foarte multor crescatori,un sens gresit.In sens corect,notiunea de “varietate in cadrul unei rase” se refera la grupuri de indivizi din cadrul rasei care se deosebesc de restul indivizilor apartinand rasei prin anumite caractere sau trasaturi specifice.In contextul actual,cand standardele de rasa tind sa fie concepute de asa natura incat sa elimine in cat mai mare masura confuziile din descrierea raselor,este foarte simplu de facut delimitarea dintre ceea ce poate insemna o varietate in cadrul unei rase si conditiile in care se poate vorbi de o cu totul alta rasa.Daca ne place sa spunem ca rasele de porumbei au evoluat de-a lungul timpului,buna parte din ele,atunci,in aceeasi masura trebuie sa acceptam ca si conceptul de standard si viziunea actuala despre rase s-a schimbat si ea,in deplin acord cu transformarile pe care si porumbeii si,implicit,rasele de porumbei,le-au cunoscut.In actualul cadru de reglementare a raselor de porumbei,adica in conformitate su standardele de rasa ale acestora,notiunea de varietate in cadrul rasei si-a restrans mult din sensurile care i-au fost date mai demult,in sensul ca existenta a doua caracteristici diferite sunt conditii suficiente pentru a trata varietatile mai vechi ca rase diferite.In contextul dat, notiunea de varietate din cadrul raselor de astazi se refera mai mult la aspecte care tin de colorit,desene,etc si mai putin de caracteristici specifice morfologice sau de aptitudini.Astfel ca astazi putem vorbi,de exemplu,de varietati motate sau nemotate,de varietati cu incaltatura sau fara,de varietati unicolore sau cu diferite desene cu baltatura,dar niciun standard actual european nu mai accepta tipuri diferite de conformatie generala,a capului,a ciocului,colorit al ochilor,etc.
Standardul,ar putea fi definit ca fiind un text pragmatic, care precizeaza în câteva cuvinte idealul pentru caracterele de rasa ,care definesc cel mai bine rasa şi care o diferenţiaza de alte rase. Descrierea este făcută pe baza unui cadru unitar, pentru toate rasele. Continutul este precis, lasand loc la cat mai putine interpretari posibile. Prin urmare, standardul oferă o oarecare garanție ,continuitate și selectie uniforma pentru rasa.
Standardul de rasa este un instrument util atat pentru crescator cat si pentru arbitru.
Standardul nu este rigid. Prin urmare, rasele evolueaza , pozitiv – prin calitatea exemplarelor sau negativ - fiind posibila extinctia unei rase.
Actualizările sunt necesare, periodic, din mai multe motive:
• s-au adăugat rase sau varietăți noi;
• nivelul de selecție se schimbă , iar noi trebuie să adaptam textul ,dar- foarte important: fără a forta schimbarea tipului de porumbel;
• textul s-a dovedit ca permite diferite interpretări , prin urmare trebuie să-l clarificam;
Evolutia in timp a raselor de porumbei a fost insotita si de modificarea conceptului de standard de rasa.Chiar daca ,in esenta,scopul standardului,ca instrument de selectie si ameliorare sau conservare a raselor a ramas neschimbat,forma si continutul standardelor de rasa au suferit modificari in sensul trecerii de la o descriere exclusiva si cat mai riguroasa a caracterelor morfologice (inclusiv prin indicarea marimilor metrice ale unor caractere) la sublinierea si a acelor insusiri care conditioneaza scopurile pentru care fiecare rasa in parte este crescuta.Trebuie subliniat ca standardul de rasa nu trebuie sa se rezume doar la descrierea caracteristicilor specifice care individualizeaza rasa dar trebuie inserate si acele caractere nedorite,care sunt nespecifice rasei respective,tocmai in scopul redarii unei imagini cat mai reale asupra modelului pe care acest instrument de lucru si evaluare il propune.
A existat de-a lungul timpului o controversa legata de influenta pe care standardul o poate avea asupra porumbeilor de zbor,cu pareri pro si contra.Noi consideram ca,in conditiile actuale de crestere si promovare a porumbeilor de zbor,fiecare varietate de porumbei existenta,indiferent de scopurile pentru care este crescuta,trebuie sa aiba un standard de rasa propriu.Indiferent daca o rasa de porumbei de zbor este prezentata sau nu vreodata in expozitii,aceasta ar trebui sa aiba o descriere,chiar succinta,care sa fie considerata ca si standard de rasa,tocmai pentru a-i da o individualitate proprie,prin raportare la rase similare ca aspect si crescute in acelasi scop.Exemplele de notorietate care pot fi date in sensul asta –Tipplerul Englez si Rollerul de Birmingham-ajung in multe cazuri si in tari sau zone de crestere diferite sa se confunde intre ele dar si cu alte rase sau varietati,care la randul lor,datorita unor conditii sociale specifice zonelor de crestere respective,nu au un standard propriu.
ing. Vlad Hadarau și ec. Adrian Nistor
